|
|
Parkour, fenomen în mişcare
Nu-i opreşte nici un obstacol, se mişcă mai repede decât privirea noastră, se autoeducă. Nişte copii frumoşi fac salturi mortale şi escaladează ziduri. De la ei putem învăţa că nu există limite.
Parkour este considerat de unii un sport. Aşa ar zice toţi cei care urmăresc posturile tv şi site-urile web de specialitate. Totuşi, copiii români care îl practică şi-au construit un stil de viaţă aparte pornind de la el. Au o filosofie proprie şi se autoeducă frumos. “Cu ajutorul lui pot să-mi lucrez mai bine corpul, să alerg mai repede, să depăşesc mai repede obstacolele care îmi apar în cale şi, sincer, când sunt supărat sau trist mă duc la parkour şi uit de toate. Cum zic mulţi. Eu nu mai sunt Ionuţ. Devin Shetsans”, ne-a mărturisit unul dintre copiii din Bucureşti care practică parkour. Ionuţ – sau Shetsans, cum îşi spune – are doar 13 ani, dar vorbeşte ca un tânăr care a ajuns la un nivel superior de cunoaştere.
COPIII FANTASTICI. Despre parkour şi freerunning se pot afla informaţii din emisiunile difuzate pe canalele de televiziune şi de pe diverse pagini web din întreaga lume. S-au făcut şi câteva filme artistice, majoritatea în limba franceză. Pentru că de acolo provine fenomenul. Unul dintre cele mai cunoscute la noi este “Suburbia 13”. Shetsans ne-a povestit câte ceva despre acest fenomen, aşa cum este văzut el de cei care-l practică. În Bucureşti, parkour-ul a apărut cu aproximativ patru ani în urmă. Cel mai complet site din România care prezintă fenomenul este www.traceurs.ro, pe care intră în contact cei mai mulţi practicanţi de la noi. Fie ei “amatori” sau “avansaţi”. “M-am apucat de parkour în septembrie 2007. Dar am făcut pauză în iarnă, pentru că nu aveam unde să practic din cauza zăpezii. Eu la început eram pasionat de skatebording. Într-o zi eram cu nişte băieţi la Palat (Palatul Copiilor – n.r.) cu skate-ul. Atunci am văzut alţi băieţi care săreau şi se căţărau peste tot. Am stat, cred, o oră să mă uit, iar după asta am încercat şi eu”, povesteşte puştiul. Din prima nu a reuşit, pentru că, spune el, schemele sunt complexe şi, în majoritatea cazurilor, periculoase. A luat-o uşor, a cunoscut practicanţi mai experimentaţi şi i-a rugat să-l înveţe. Şi a exersat până a atins performanţa. Pentru că îi place să facă asta. Aşa au început cei mai mulţi dintre ei.
COMUNITATEA. “Am început să cunosc din ce în ce mai mulţi oameni care făceau parkour la Palat. Acolo am învăţat, acolo mi-am perfecţionat mişcările şi mai târziu am început să mă duc în alte locuri, cum ar fi la Mitropolie sau la TNB, unde stau unii dintre cei mai buni din Bucureşti. Cred că sunt multe grupuri în Bucureşti, dar nu le ştiu pe toate. Eu cunosc cel puţin 40 de oameni care fac parkour, dar mai sunt mulţi alţii. Cunosc câţiva care au şi 24 de ani, dar nu cred că sunt cei mai «bătrâni». Am văzut recent şi copii de 8 ani care fac parkour. Mai ştiu pe cineva care face de la 8 ani şi are acum 12 ani”, spune Shetsans. O componentă importantă a sportului-filosofie este, ca pentru toţi tinerii, muzica. Shetsans ascultă rock, house şi rapp, fără să-l deranjeze în vreun fel deosebirile dintre cele trei genuri. “Cam asta ascultăm majoritatea. Preferaţii mei sunt Slipknot, Claude Von Stroke şi Eminem. Nu e nici o legătură între cele trei genuri muzicale. Slipknot sunt preferaţii mei la rock, Claude Von Stroke la house şi Eminem la rapp. În grupul nostru ascultăm cam aceeaşi muzică”, spune el. Nu s-a pus niciodată problema “rivalităţii” între genurile muzicale, totul reducându-se până la urmă la mişcare.
VEDETE SAU CIUDAŢI? Colegii l-au văzut de multe ori în timp ce sărea, fără ca el să ştie. Asta nici nu l-a deranjat, nici nu l-a impresionat. “Şi câţiva dintre colegii mei fac parkour. Toţi zic prima oară când văd: «Cât de uşor e şi cât de marfă se vede!». Asta spun toţi de obicei. Noi încercăm să nu părem speciali cu asta, să nu ne dăm mari. Mulţi spun că este super ce facem noi, dar de fiecare dată le explicăm că avem şi noi un hobby ca oricare altul”, spune copilul. Încearcă să nu iasă în evidenţă cu ceea ce fac, dar este inevitabil. Mai există o categorie de oameni care-i consideră nebuni sau cel puţin ciudaţi. Shetsans este amuzat de fetele care uneori vor şi ele să facă salturile de parkour, dar nu crede că ar reuşi vreuna.
REGULI. “Cu ajutorul parkour-ului ajungi cât mai repede dintr-un punct A într-un punct B. Iar pentru a depăşi obstacolele care ies în cale s-au inventat scheme pentru a le trece mai uşor”, explică Shetsans. Freeruning-ul, aşa cum arată şi denumirea, înseamnă alergare liberă. Adică mai mult decât să ajungi din punctul A în punctul B. “Freeruning-ul se bazează pe flipuri şi sărituri de la înălţime, iar pentru o dezvoltare cât mai bună a corpului este foarte bine să faci şi parkour, şi freeruning în acelaşi timp. Cu astea două lucruri poţi să te mişti cum vrei şi să ajungi unde vrei într-un interval cât mai scurt de timp”, explică Shetsans, care este un bun cunoscător al fenomenului. Dar parkour înseamnă mult mai mult.
|
|
